Istoric

Inceputurile acestei asezari nu se cunosc precis, dar pot fi situate in vremurile cand pe aceste locuri se intindea renumitul Codru al Vlasiei, aproximativ prin secolul al XV-lea.
Ipoteza ca pe teritoriul orasului Chitila au existat asezari omenesti inca din cele mai vechi timpuri este confirmata de descoperirile arheologice facute. Sapaturile de pe malurile raului Colentina (limitrof orasului) au scos la iveala vestigii din secolul IV, era noastra – cuptor de topit bronzul, oseminte de oameni gasite, unele pe locurile unde s-au sapat cazemate pentru aparare antiaeriana in cel de-al doilea Razboi Mondial, unde s-au pus temeliile Societatii Comerciale de Confectii Metalice, toate acestea sunt dovezi de vechime ale asezarii Chitila.
Numele oraşului Chitila provine de la un vechi termen bulgar – Kitilă – care înseamnă „locul de peste apă”.
Actualul oraş are la bază o mică localitate situată pe vechea „cale domnească” care făcea legătura între Palatul Cotroceni şi capitala Ţării Româneşti – Târgovişte.
Localitatea – aflată lângă apa Mangului – apare pe harta Principatelor Române de la 1823 (circa 470 locuitori).
Fortul Kitila este menţionat ca loc de popas al regelui în timpul inspecţiei pe care a făcut-o în 1889 liniei de apărare a capitalei.
Teritoriul orasului Chitila a facut parte din mosiile familiilor Brancoveanu (din anul 1681) si mai tarziu Bibescu. Chitila, ca sat, facea parte in anul 1892 din comuna Bucoveni, plasa Buftea, judetul Ilfov. Populatia numara atunci 437 persoane, din care 212 barbati si 225 femei. Acestia locuiau in 73 de case.