Istoric

Începuturile acestei așezări nu se cunosc precis, dar pot fi situate în vremurile când pe aceste locuri se întindea renumitul Codru al Vlăsiei, aproximativ prin secolul al XV-lea.

Ipoteza că pe teritoriul orașului Chitila au existat așezări omenești încă din cele mai vechi timpuri este confirmată de descoperirile arheologice făcute. Săpăturile de pe malurile râului Colentina (limitrof orașului) au scos la iveală vestigii din secolul IV, era noastră – cuptor de topit bronzul, oseminte de oameni găsite, unele pe locurile unde s-au săpat cazemate pentru apărare antiaeriană în cel de-al doilea Război Mondial, unde s-au pus temeliile Societății Comerciale de Confecții Metalice, toate acestea sunt dovezi de vechime ale așezării Chitila.

Numele orașului Chitila provine de la un vechi termen bulgar – Kitilă – care înseamnă „locul de peste apă”.

Actualul oraş are la bază o mică localitate situată pe vechea „cale domnească” care făcea legătura între Palatul Cotroceni și capitala Ţării Româneşti – Târgovişte.

Localitatea – aflată lângă apa Mangului – apare pe harta Principatelor Române de la 1823 (circa 470 locuitori).

Fortul Kitila este menționat ca loc de popas al regelui în timpul inspecţiei pe care a făcut-o în 1889 liniei de apărare a capitalei.

Teritoriul orasului Chitila a facut parte din mosiile familiilor Brâncoveanu (din anul 1681) și mai târziu Bibescu. Chitila, ca sat, făcea parte în anul 1892 din comuna Bucoveni, plasa Buftea, județul Ilfov. Populația număra atunci 437 persoane, din care 212 barbați și 225 femei. Aceștia locuiau în 73 de case.