COMPARTIMENT STARE CIVILĂ

COMPARTIMENT STARE CIVILĂ

Str. Aurel Vlaicu, nr. 10, tel./fax: 021.436.42.24

Operator date cu caracter personal nr. 22645

www.primariachitila.ro;

evidenta@primariachitila.ro;


Înregistrarea naşterii

Competenţa aparţine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul
Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de :30 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă; 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort; 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile. 

Acte necesare (original și fotocopie), în funcţie de situaţie:

1. Părinţii sunt căsătoriţi:
• certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
• certificatul de căsătorie (original şi fotocopie);
• actele de identitate ale părinţilor (original şi fotocopie);
• actul de identitate al declarantului, după caz.

Obs. Dacă părinţii poartă nume de familie diferite, este necesară declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul semnată de ambii părinți în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public.

2. Părinţii nu sunt căsătoriţi, iar copilul este recunoscut de tată:
• certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
• certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);
• actul de identitate al mamei (original şi fotocopie);
• actul de identitate al tatălui (original şi fotocopie);
• în cazul în care copilul este recunoscut de către tată, ambii părinţi vor completa şi semna numai în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, declaraţia din care să rezulte şi numele de familie pe care urmează să-l poarte copilul (ANEXA nr. 41).

Obs. Declaraţia cu privire la numele de familie al copilului, se dă și se semnează numai în faţa OFIŢERULUI DE STARE CIVILĂ. Declaraţia cu privire la recunoaşterea copilului de către tată, poate fi dată şi în fața NOTARULUI PUBLIC.

3. Mama copilului nu este căsătorită, iar copilul nu este recunoscut de tată:

• certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
• certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);
• actul de identitate al mamei (original şi fotocopie) SAU
• actul de identitate al declarantului (original şi fotocopie), după caz.

În acest caz certificatul de naştere al copilului poate fi solicitat numai de către mama copilului.

Situaţii particulare:

În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare documentele enumerate anterior, precum şi următoarele:
– Paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, sau ai Confederației Elvețiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie; 
– În cazul cetățenilor străini ale căror acte de identitate nu conțin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conține datele de identificare ale persoanei;
– Certificatul de căsătorie al părintilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinți este cetățean român; dacă ambii părinți sunt cetățeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum și traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate, după cum urmează:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.

Obs.: – În cazul în care căsătoria parintilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea/înscrierea certificatelor în registrele de stare civilă române; nasterea copilului se înregistrează după transcrierea/înscrierea căsătoriei părinţilor;
– Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului, instanța de tutelă stabileşte numele de familie şi/sau prenumele, după caz;
– Când declararea nașterii este făcută de un cetățean străin necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.

În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare:
a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) certificatul de naştere al mamei;
c) actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului.

Înregistrarea naşterii copilului în termenul legal de 30 de zile în lipsa actului de identitate al mamei 
În lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:
a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare;
c) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

În cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă, pentru întocmirea actului de naştere al copilului se prezintă următoarele documente:
a) declaraţia scrisă a unuia dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere, asistentului social sau, după caz, persoanei cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului. potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19^1 sau anexa nr. 19^2, din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011 cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
b) procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
c) certificatul medical constatator al naşterii;
d) actul de identitate al declarantului;
e) declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.

Înregistrarea tardiva a naşterii
După împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut de lege, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, precum şi cu avizul conform al S.P.C.J.E.P. sau, după caz, al D.G.E.P.M.B. 
Cererea privind înregistrarea naşterii după împlinirea termenului de 30 de zile se depune, fie la S.P.C.L.E.P./primăria competentă să înregistreze naşterea, fie la S.P.C.L.E.P./ primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituţia interesată. 

Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani
Înregistrarea actului de naştere se face în baza: certificatului medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului; actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă; certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi fotocopie, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public; declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice, iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii este necesară expertiza medico-legală cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi, şi sexul persoanei.
Dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară. 

Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani
Se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani precum şi declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată şi, după caz, a părinţilor sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările şi completările ulterioare; declaraţia se dă în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă.

Înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore
Cererea scrisă a declarantului este însoţită de următoarele documente:
a) certificatul medical constatator al naşterii;
b) declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm;
c) declaraţia a 2 membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă

În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a naşterii sale, aceasta dă o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naştere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


ÎNREGISTRAREA ADOPŢIEI

 Competenţa aparţine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află domiciliul adoptatului sau a sediului instituţiei de ocrotire în îngrijirea căreia se găseşte adoptatul. Dacă adoptatul este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de către Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1.
Actele necesare: sentinţa judecătorească, în copie legalizată de către instanţa care a pronunţat-o, definitivă, certificatul de naştere în original al adoptatului, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, în original şi fotocopie, actele de identitate, în original şi fotocopie (adoptatori şi adoptat, dacă este cazul).

Înregistrarea adopţiei încuviinţată în străinătate.
Acte necesare: sentinţa de recunoaştere de către tribunalul competent a sentinţei de încuviinţare a adopţiei din străinătate, conform prevederilor art. 1095 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.; sentinţa de adopţiei în original, împreună cu traducerea legalizată, certificatul de naştere în original al adoptatului şi, după caz, certificatul de căsătorie şi certificatele de naştere ale copiilor, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, tradus şi legalizat, dacă este cazul, precum şi actul de identitate al adoptatului. Cererea pentru întocmirea noului act de naştere se poate depune personal sau prin împuternicit cu procură specială.

Sentinţa de adopţie prezentată în original și traducerea legalizată, dacă nu este făcută în România, precum şi procura specială, dacă este dată în străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.


DECLARAREA CĂSĂTORIEI   

Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la primăria locului de domiciliu sau de reşedinţă al unuia dintre viitorii soţi. Căsătoria se va încheia după 10 zile calendaristice, respectiv între a 11-a și a 14-a zi de la data depunerii actelor în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.

Odată cu declaraţia de căsătorie, viitorii soţi prezintă următoarele acte:
– Documentul cu care se face dovada identităţii, în original şi în copie xerox
– Certificatul de naştere, în original şi în copie xerox
– Certificatul medical privind starea sănătăţii, valabil 14 zile calendaristice de la data emiterii, care trebuie să conţină menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători;
– Documente, în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul;
În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, conform dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, precum şi regimul matrimonial ales. În situaţia în care viitorii soţi stabilesc un alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale, vor prezenta o fotocopie a convenţiei matrimoniale, autentificată de către notarul public.

Dovada identităţii se face cu următoarele documente:
– Pentru cetăţenii români – buletinul de identitate, cartea de identitate provizorie sau paşaportul cetăţeanului român care are stabilit domiciliul în străinătate;
– Pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European – documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător;
– Pentru apatrizi – paşaportul emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere permanentă şi temporară, după caz;
– Pentru cetăţenii statelor terţe – paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei, cât şi la data oficierii căsătoriei;
– Pentru cetăţenii cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – documentul de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară – protecţie umanitară condiţionată şi legitimaţia eliberată de O.R.I.;
– Pentru cetăţenii solicitanţi de azil în România – paşaportul emis de statul ai căror cetăteni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.

Următoarele categorii de documente nu sunt valabile pentru încheierea căsătorie pe teritoriul României:
– documentul temporar de identitate, pentru solicitanţii de azil, care are înscrisă menţiunea „identitate declarată”;
– documentul care face dovada statutului de tolerat;
– decizia de returnare.

Dovada desfacerii căsătoriei anterioare se face cu următoarele documente:
– sentinţa de divorţ, în copie legalizată de instanţa care a pronunţat-o, rămasă definitivă;
– certificatul de divorţ emis de birouri notariale sau primării.

Dovada încetării căsătoriei anterioare se face cu certificatul de deces al fostului soţ, la care se anexează şi certificatul de căsătorie.

Situaţii particulare:

A. În cazul în care viitorii soţi sunt cetăţeni români cu domiciliu în străinătate, acestia se vor legitima cu paşaportul aflat în termenul de valabilitate, iar unul dintre viitorii soţi va prezenta şi cartea de identitate provizorie prin care să facă dovada formei de şedere pe rază orașului Chitila
Când viitorii soţi au locul naşterii în România, iar din confruntarea datelor înscrise în certificatul de naştere rezultă că au intervenit modificării în statutul civil (căsătorii, divorţuri, schimbări de nume etc.), se procedează mai întâi la înscrierea pe marginea actului de naştere a menţiunilor referitoare la modificările intervenite, după care se primeşte declaraţia de căsătorie.

B. În cazul căsătoriei unui cetăţean străin, alături de documentele enunţate anterior, este necesar să se prezinte următoarele acte:
– dovada eliberată de misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei;
.- declaraţia autentificată de un notar public, din care să rezulte că soţul cetătean străin nu cunoaşte niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei;
– cetăţenii statelor, cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie de stare civilă, pot prezenta în locul dovezilor emise de reprezentanţele diplomatice, documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent – maximum 3 luni de la emitere-, ori care au prevăzut, în conţinut, termenul de valabilitate;
– cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică ori oficiu consular acreditat în România şi care sunt în imposibilitatea de a obţine dovada, pot prezenta o declaraţie dată pe propria răspundere,autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România. 
Dacă cetăţeanul străin nu este cunoscător al limbii române, precum și în cazul în care unul sau ambii soți au handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, atât la depunerea actelor cât şi în ziua oficierii căsătoriei.

Documentele prezentate de cetăţenii străini (certificatele de naştere, sentinţele de divorţ), eliberate de statele ai căror cetăţeni sunt, împreună cu traducerile (dacă nu sunt făcute în România), vor fi legalizate, după cum urmează:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.

Tipuri de documente eliberate de autorităţile locale competente, conform notificărilor primite de la reprezentanţele diplomatice străine acreditate în România:
1. Cetăţeanul elveţian va prezenta numai un document eliberat de autorităţile elveţiene numit „Certificat de capacitate matrimonială”, apostilat conform Convenţiei de la Haga;
2. Cetăţeanul ceh va prezenta „Certificatul de Stare Civilă”, eliberat de oficiile de stare civilă din Rep. Cehă;
3. Cetăţenii germani fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond, cerute de legea lor naţională prin „Certificatul de capacitate de căsătorie” eliberat de oficiile de stare civilă din Germania, apostilat, însoţit de o traducere legalizată;
4. Cetăţenii moldoveni vor prezenta certificatul de stare civilă emis de organele de stare civilă ale Ministerului Dezvoltării Informaţionale al Rep. Moldova sau certificatele de stare civilă emise de funcţionarii consulari ai misiunii diplomatice şi consulare ai Rep. Moldova, în colaborare cu instituţia susmenţionată;
5. Cetăţenii Ucrainei prezintă o declaraţie pe proprie răspundere, legalizată de către reprezentantul diplomatic, oficiul consular al Ucrainei sau notar, prin care se confirm că persoana în cauză nu este căsătorită;
6. Cetăţenii olandezii care fac dovada şederii pe teritoriul României cu un document emis de către Oficiul Român pentru Imigrări, vor depune la dosarul de căsătorie declaraţie notarială pe propria răspundere, din care să rezulte că nu au o altă căsătorie încheiată şi nedesfăcută;
7. Cetăţenii din Bosnia şi Herţegovina, vor prezenta certificatul de cutumă eliberat de autorităţile locale;
8. Cetăţenii israelieni vor prezenta extrasul de înregistrare de stare civilă sau extrasul din evidenţele populaţiei, ambele fiind eliberate de Ministerul de Interne.


DIVORŢUL PE CALE ADMINISTRATIVĂ
Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor.

În cererea de divorţ fiecare dintre soţi declară pe propria răspundere că este de acord cu desfacerea căsătoriei; nu are copii minori cu celalalt soţ, născuţi din căsătorie sau adoptaţi sau din afara căsătoriei lor; nu este pus sub interdicţie; nu a mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei.

Acte necesare:
– certificatul de căsătorie în original şi copie xerox;
– certificatele de naştere în original şi fotocopii;
– documentele cu care se face dovada identităţii în original şi fotocopii;
– taxa pentru divorţ este de 500 lei şi poate fi achitată la Serviciul de Impozite şi Taxe  Chitila .

În cazul cetăţenilor străini, certificatele de naştere trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate prezăvute în convenţiile internaţionale şi tratatele încheiate între România şi statele ai căror cetăţeni sunt.

Ofiţerul de stare civilă acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.

La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, ofiţerul de stare civilă delegat verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, solicitând soţilor o declaraţie.

Dacă soţii nu se prezintă împreună după expirarea termenului de 30 de zile, ofiţerul de stare civilă întocmeşte un referat, aprobat de primar, prin care dosarul de divorţ se clasează.

În aceleaşi condiţii ofiţerul de stare civilă clasează dosarul dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ, dacă înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie, dacă intervine naşterea unui copil sau dacă unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând prin deces.

În ipoteza în care soţii stăruie să divorţeze, ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ care va fi înmânat foştilor soţi într-un termen de maxim 5 zile lucrătoare.


ELIBERAREA DUPLICATELOR DE PE ACTELE DE STARE CIVILĂ

 Duplicate de pe actele de stare civilă se pot elibera în caz de pierdere, furt sau distrugere. Se mai pot elibera şi în cazul deteriorării acestora sau dacă au fost greşit completate.

Certificate de naştere şi de căsătorie, se eliberează la cererea titularilor; certificate de deces se eliberează la cererea membrilor familiei sau a altor persoane pentru motive întemeiate .
Cererile pentru eliberarea altor certificate de stare civilă se pot depune personal sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată la un notar public.

Acte necesare:
– actul de identitate al titularului actului în original şi fotocopie;
– dacă este posibil, o copie a certificatului de stare civilă pierdut, distrus sau furat.

Certificate de stare civilă greşit întocmite, deteriorate sau retrase din uz, se predau în vederea anulării.

Atenţie! Cetăţenii români care doresc să încheie căsătorii în străinătate şi cărora li se solicită prezentarea unui document eliberat de oficiile de stare civilă, care să ateste faptul că nu sunt căsătoriţi, se pot adresa primăriei care are în păstrare actul de naştere, instituţie care va elibera dovada solicitată. 


ÎNSCRIEREA MENŢIUNILOR PRIMITE DIN STRĂINĂTATE CU PRIVIRE LA MODIFICAREA STATUTULUI CIVIL AL PERSOANEI

 1.Înscrierea căsătorie şi divorţului pe actul de naştere

Căsătoriile încheiate în străinătate şi desfăcute prin divorţ se înscriu numai prin menţiune, pe marginea actului de naştere; cererea, însoţită de certificatul sau extrasul de căsătorie, în original, fotocopie şi traducere legalizată, precum şi sentinţa de divorţ, în original, fotocopie şi traducere legalizată, autentificate conform procedurilor legale , se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere şi se înaintează, spre aprobare, Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

În cazul în care hotărârea de divorţ nu este recunoscută de plin drept în România (emană de la autorităţi ale statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene), este necesar să se ataşeze şi recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde-şi are sau a avut domiciliu persoana în cauză.

2. Înscrierea divorţului pe actul de căsătorie

Divorţul intervenit în străinătate se va înscrie pe actul de căsătorie încheiat în România cu avizul D.E.P.A.B.D., în cazul în care hotărârile străine sunt recunoscute, potrivit legii, de plin drept în România (emană de la autorităţi ale statelor membre UE sau ale statelor cu care România are încheiate tratate/acorduri/convenţii de asistenţă juridică). Cererea va fi însoțită de  actul original, fotocopie şi traducerea legalizată a acestuia cu respectarea cerinţelor legale, după cum urmează:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1 , precum şi orice alte documente necesare înscrierii menţiunii.

Daca divorţul a intervenit într-un stat terţ, înscrierea acestuia pe actul de căsătorie românesc se va face fără avizul D.E.P.A.B.D., iar cererea va cuprinde hotărârea străină şi traducerea acesteia, hotărârea prin care s-au recunoscut, pe teritoriul României, efectele hotărârii străine, definitivă, în original, precum şi orice alte documente necesare inscrierii menţiunii.

În situaţia în care din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, se vor prezenta declaraţii pe propria răspundere din partea acestora, sau numai a soţului care solicită înscrierea menţiunii de divort, după caz, din care să rezulte numele după divorţ.

3. Înscrierea schimbării numelui intervenită în străinătate

Cererea se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere sau, după caz, actul de căsătorie şi se face cu aprobarea D.E.P.A.B.D., la solicitarea titularului actului, făcută personal sau prin împuternicit cu procură specială, ori împuternicire avocaţială.

Acte necesare:
– documentul (certificatul) de schimbare a numelui, în original, fotocopie şi traducere legalizată, autentificate conform procedurilor, după cum urmează:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1- actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie;
– certificatele de stare civilă care sunt afectate de schimbarea numelui;

În situaţia în care schimbarea numelui s-a făcut în străinătate printr-o hotărâre judecătorească, care nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar ca efectele acesteia să fie recunoscute pe teritoriul României de către tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere.

Atenţie! Împuternicirea avocaţială este valabilă doar pentru înscrierea menţiunii corespunzătoare pe actul de stare civilă; în vederea emiterii noului certificat, urmare modificării intervenite în statutul civil, este necesar să se prezinte o procură specială.

4. Documentele administrative emise de autoritățile străine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilă române, precum și traducerile acestora, care sunt făcute la un notar public din străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.


RECTIFICAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ

Cererea se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de stare civilă, însoţită de documente justificative (certificate de stare civilă).

Cererea de rectificare poate fi depusă de către titularii actelor, atunci când se solicită rectificarea actelor de naştere şi de căsătorie, iar în cazul rectificării actelor de deces, cererea poate fi formulată de către moştenitorii decedatului sau de orice altă persoană care justifică un interes.

Solicitarea poate fi adresată şi printr-un împuternicit cu procură specială.

Actele de stare civilă întocmite ca urmare a transcrierii/înscrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă procurate din străinătate, se rectifică numai în următoarele situaţii:
– când eroarea se datorează autorităţilor locale străine care au înregistrat iniţial actul şi persoana interesată prezintă documentul eliberat de autorităţile străine;
– când eroarea se datorează ofiţerului de stare civilă care a înscris/transcris actul;
– când eroarea se datorează traducerii prezentate.

Vechile certificate de stare civilă se retrag în vederea anulării.


SCHIMBAREA NUMELUI DE FAMILIE SAU A PRENUMELUI PE CALE ADMINISTRATIVĂ

Cererea se adresează primarului localităţii de domiciliu a solicitantului; pentru cetăţenii români domiciliaţi în străinătate cererea se depune la primăria ultimului domiciliu avut în România, iar pentru cei care nu au avut niciodată domiciliu în România, cererea se adresează Primarului Sectorului 1.

Cererea de schimbare a numelui poate fi depusă personal, prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială şi va cuprinde următoarele documente:
– Monitorul Oficial în care s-a făcut cunoscută solicitarea de schimbare a numelui (cererea tip pentru publicare este avizată de primăria de domiciliu) – Cerere_schimbare_nume;
– certificatele de stare civilă originale și copii xerox (naştere, căsătorie, copii minori, după caz);
– cazier fiscal, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a județului ILFOV; cetăţenii români cu domiciliul în străinătate vor prezenta în locul cazierului fiscal o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu au datorii faţă de statul roman şi nu sunt înregistraţi în cazierul fiscal;
– cazier judiciar, emis de Poliția orașului de la locul de domiciliu;
– sentinţa de divorţ, în copie legalizată, definitivă şi irevocabilă, în cazul în care se solicită schimbarea numelui după divorţ;
– consimţământul celuilalt soţ/părinte dacă se schimbă numele de familie comun purtat în timpul căsătoriei, respectiv al copilului minor, autentificat la un notar public;
– orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.

Atenţie! Împuternicirea avocaţială este valabilă doar pentru înscrierea menţiunii corespunzătoare pe actul de stare civilă; în vederea emiterii noului certificat, urmare modificării intervenite în statutul civil, este necesar să se prezinte o procură specială.

Vechile certificate de stare civilă se vor preda în vederea anulării.


TRANSCRIEREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ ÎNREGISTRATE LA AUTORITĂŢILE LOCALE DIN STRĂINĂTATE

 Se face cu aprobarea primarului. Cererea de transcriere se adresează primarului localităţii de domiciliu, pentru cetăţenii români cu domiciliul în România, primarului localităţii de ultim domiciliu avut în ţară în cazul cetăţenilor români domiciliaţi în străinătate sau Primarului Sectorului 1, în cazul cetăţenilor români care nu au avut niciodată domiciliul în România.

Cererea de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se depune, personal, de către titulari sau reprezentanții legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România. Pentru minori cererea de transcriere/înscriere poate fi depusă de către unul dintre părinți sau, după caz, de reprezentantul lor legal, iar cei care au împlinit vârsta de 14 ani pot solicita și personal.

În cazul transcrierii certificatului de căsătorie cererea se adresează primarului de la domiciliul comun al soţilor, iar dacă soţii au domicilii diferite în ţară, la oricare din cele două primării pe raza cărora aceştia domiciliază, după caz.

În cazul transcrierii certificatului de deces cererea se adresează primarului locului de domiciliu al solicitantului sau primarului de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată.

Persoanele care dobândesc cetăţenia română şi posedă permis de şedere permanentă eliberat de Oficiul Român pentru Imigrări vor depune cererea de transcriere la primăria de domiciliu aşa cum rezultă din permisul de şedere. 

Acte necesare:
– certificatul sau extrasul de stare civilă eliberat de autorităţile străine, în original, fotocopie şi traducere legalizată, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.
– dovada cetăţeniei române (B.I./C.I., paşaport românesc CRDS, certificate de dobândire a cetăţeniei române emis de Ministerul Justiţiei – Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie sau de reprezentanţa diplomatică a României din străinătate, adeverinţă de cetăţenie eliberată de Direcţia Generală de Paşapoarte);
– fotocopii ale certificatelor de naştere şi de căsătorie, ale actului de identitate sau paşaportului, după caz;
– declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean roman, cu privire la numele purtat după căsătorie și cu privire la regimul matrimonial ales, în situaţia în care în certificatul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soţilor după căsătorie sau la regimul matrimonial.;
– declaraţie din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naştere al copilului minor cu privire la domiciliul acestuia, în cazul în care părinţii acestuia au domicilii diferite (în ipoteza în care cererea de transcriere se depune prin împuternicit cu procură special, această declaraţie va fi autentificată);
– declaraţia titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit (în ipoteza în care cererea de transcriere se depune prin împuternicit cu procură specială, această declaraţie va fi autentificată).

În situaţia în care copilul în vârstă de până la 14 ani nu este înscris în certificatul constatator de dobândire a cetăţeniei române al părintelui, celălalt părinte, cetăţean străin, trebuie să-şi dea acordul cu privire la dobândirea cetăţeniei române a copilului minor. În cazul în care copilul are peste 14 ani şi nu figurează înscris în dovada de cetăţenie a părintelui este necesar să se prezinte consimţământul notarial al acestuia cu privire la dobândirea cetăţeniei române.

Atenţie! Cererea de transcriere a unui certificat de naştere privind pe o persoană căsătorită va trebui să cuprindă şi fotocopia certificatului de căsătorie. Cererea de transcriere a unui certificat de căsătorie va trebui să cuprindă fotocopii ale certificatelor de naştere ale soţilor, precum şi fotocopii ale actelor de identitate ale acestora (paşaport şi buletin, în cazul cetăţenilor din Republica Moldova). Cererea de transcriere a certificatului de naştere al copilului minor va trebui să cuprindă fotocopii ale actelor de identitate ale ambilor părinţi, certificatul de căsătorie în fotocopie, precum şi certificatele de naştere ale părinţilor.

În situaţia în care, la depunerea cererii de transcriere, se constată că au intervenit modificări la numele şi/sau prenumele titularului actului, faţă de documentele ce însoţesc cererea de transcriere, se solicită documente necesare clarificării neconcordanţelor.

În situaţia în care se stabileşte că în certificatul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care nu concordă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române, transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente.

Atenţie! Cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita înscrierea actelor de stare civilă la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare.


ÎNREGISTRAREA DECESULUI

Actul de deces se întocmeşte la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administativ teritorială în a cărei rază s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul, în termen de 3 zile de la data decesului, în care se cuprind atât ziua în care s-a produs, cât şi ziua în care se face declaraţia. Acte necesare:
– certificatul medical constatator al decesului;
– certificatul de naştere şi de căsătorie, după caz;
– actul de identitate al decedatului;
– fotocopia actului de identitate al declarantului;
– aprobarea parchetului în cazul în care decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente (declaraţia făcându-se în termen de 48 de ore), precum şi în situaţia în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal.

În cazurile în care declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă şi/sau actul de indetitate al persoanei decedate, acesta declară, în scris, motivul neprezentării acestora, precum şi datele de stare civilă ale decedatului.

Odată cu eliberarea certificatului de deces ofiţerul de stare civilă eliberează declarantului o adeverinţă de înhumare sau de incinerare, într-un singur exemplar.

Înhumarea sau incinerarea unui cetăţean român al cărui deces s-a produs şi s-a înregistrat în străinătate, se face pe baza adeverinţei de înhumare sau incinerare eliberată de primăria în a cărei rază teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea.

Atenţie! Înaintea declarării decesului vă recomandăm să fotocopiaţi certificatul medical constatator al decesului, întrucât acest document reprezintă documentul primar care stă la baza înregistrării actului de deces şi, drept urmare, nu se mai pot elibera ulterior, (după înregistrare), copii xerox.